împiedica

Romanian

Etymology

From Latin impedicāre, present active infinitive of impedicō.

Verb

a împiedica (third-person singular present împiedică, past participle împiedicat) 1st conj.

  1. to hinder (to make it difficult for someone to do something), impede
  2. (reflexive) to stumble

Conjugation
    conjugation of împiedica (first conjugation, no infix)
infinitive a împiedica
gerund împiedicând
past participle împiedicat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împiedic împiedici împiedică împiedicăm împiedicați împiedică
imperfect împiedicam împiedicai împiedica împiedicam împiedicați împiedicau
simple perfect împiedicai împiedicași împiedică împiedicarăm împiedicarăți împiedicară
pluperfect împiedicasem împiedicaseși împiedicase împiedicaserăm împiedicaserăți împiedicaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împiedic să împiedici să împiedice să împiedicăm să împiedicați să împiedice
imperative — tu — — voi —
affirmative împiedică împiedicați
negative nu împiedica nu împiedicați

Antonyms

Derived terms
  • împiedicare

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.