încurca

Romanian

Etymology

Either from Vulgar Latin incolicāre, from colus, or from a root *curricāre, from currō. Less likely from descurca, which is more likely derived from this word instead.

Verb

a încurca (third-person singular present încurcă, past participle încurcat) 1st conj.

  1. to confuse, bewilder, perplex
  2. to mix up, confuse, blunder, confound
  3. to entangle, hamper, trouble, encumber, complicate

Conjugation
    conjugation of încurca (first conjugation, no infix)
infinitive a încurca
gerund încurcând
past participle încurcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încurc încurci încurcă încurcăm încurcați încurcă
imperfect încurcam încurcai încurca încurcam încurcați încurcau
simple perfect încurcai încurcași încurcă încurcarăm încurcarăți încurcară
pluperfect încurcasem încurcaseși încurcase încurcaserăm încurcaserăți încurcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încurc să încurci să încurce să încurcăm să încurcați să încurce
imperative — tu — — voi —
affirmative încurcă încurcați
negative nu încurca nu încurcați

Synonyms
  • încâlci

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.