dușmăni

Romanian

Etymology

From dușman (“enemy”) +‎ -i, from Ottoman Turkish دشمن‎ (düşmen) (Turkish düşman), from Persian دشمن‎ (došman).

Pronunciation
  • IPA(key): [duʃməˈni]

Verb

a dușmăni (third-person singular present dușmănește, past participle dușmănit) 4th conj.

  1. (transitive) to hate
  2. (reflexive, in the plural) to hate each other

Conjugation
    conjugation of dușmăni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dușmăni
gerund dușmănind
past participle dușmănit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dușmănesc dușmănești dușmănește dușmănim dușmăniți dușmănesc
imperfect dușmăneam dușmăneai dușmănea dușmăneam dușmăneați dușmăneau
simple perfect dușmănii dușmăniși dușmăni dușmănirăm dușmănirăți dușmăniră
pluperfect dușmănisem dușmăniseși dușmănise dușmăniserăm dușmăniserăți dușmăniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dușmănesc să dușmănești să dușmănească să dușmănim să dușmăniți să dușmănească
imperative — tu — — voi —
affirmative dușmănește dușmăniți
negative nu dușmăni nu dușmăniți

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.