amenința

See also: amenință

Romanian

Alternative forms
  • amenița, menința, menița (rare)

Etymology

From a Vulgar Latin root *ammināciāre, *admināciāre, present active infinitive of *admināciō, < *mināciō (“threaten”), from *minācia (“threat”), from Latin mināciae (“threats”), minācia, plural of minax (“threatening”), from minārī, present active infinitive of minor (“threaten”). Compare Catalan amenaçar, French menacer, Italian minacciare, Occitan amenaçar, Portuguese ameaçar, Sicilian amminazzari, Spanish amenazar.

Verb

a amenința (third-person singular present amenință, past participle amenințat) 1st conj.

  1. to threaten

Conjugation
    conjugation of amenința (first conjugation, no infix)
infinitive a amenința
gerund amenințând
past participle amenințat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ameninț ameninți amenință amenințăm amenințați amenință
imperfect amenințam amenințai amenința amenințam amenințați amenințau
simple perfect amenințai amenințași amenință amenințarăm amenințarăți amenințară
pluperfect amenințasem amenințaseși amenințase amenințaserăm amenințaserăți amenințaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ameninț să ameninți să amenințe să amenințăm să amenințați să amenințe
imperative — tu — — voi —
affirmative amenință amenințați
negative nu amenința nu amenințați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.