încumeta

Romanian

Alternative forms
  • încumete (regional)
  • încumăta

Etymology

From în + Latin committere, present active infinitive of committō, with a later change of conjugation (cf. the original, now regional, form încumete). Doublet of the borrowed comite.

Verb

a încumeta (third-person singular present încumetă, past participle încumetat) 1st conj.

  1. to dare
  2. to venture to

Conjugation
    conjugation of încumeta (first conjugation, no infix)
infinitive a încumeta
gerund încumetând
past participle încumetat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încumet încumeți încumetă încumetăm încumetați încumetă
imperfect încumetam încumetai încumeta încumetam încumetați încumetau
simple perfect încumetai încumetași încumetă încumetarăm încumetarăți încumetară
pluperfect încumetasem încumetaseși încumetase încumetaserăm încumetaserăți încumetaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încumet să încumeți să încumete să încumetăm să încumetați să încumete
imperative — tu — — voi —
affirmative încumetă încumetați
negative nu încumeta nu încumetați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.