comite

See also: comité, comitè, and comitê

Latin

Noun

comite

  1. ablative singular of comes

Romanian

Etymology 1

Borrowed from Latin committere, present active infinitive of committō, French commettre, with conjugation based on trimite. Doublet of the inherited încumeta.

Verb

a comite (third-person singular present comite, past participle comis) 3rd conj.

  1. to commit
  2. to perpetrate
  3. to make
Conjugation
    conjugation of comite (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a comite
gerund comițând
past participle comis
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present comit comiți comite comitem comiteți comit
imperfect comiteam comiteai comitea comiteam comiteați comiteau
simple perfect comisei comiseși comise comiserăm comiserăți comiseră
pluperfect comisesem comiseseși comisese comiseserăm comiseserăți comiseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să comit să comiți să comită să comitem să comiteți să comită
imperative — tu — — voi —
affirmative comite comiteți
negative nu comite nu comiteți
Synonyms

Etymology 2

Borrowed from Latin comes, comitem.

Noun

comite m (plural comiți)

  1. administrative manager of a county, or comitat.
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.