văita

See also: vaita and väitä

Romanian

Alternative forms
  • văieta

Etymology

From vai. Cf. also Albanian vajtoj.

Verb

a văita (third-person singular present vaită, past participle văitat) 1st conj.

  1. (reflexive) to whine, bemoan, wail, complain, lament

Conjugation
    conjugation of văita (first conjugation, no infix)
infinitive a văita
gerund văitând
past participle văitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present vait vaiți vaită văităm văitați vaită
imperfect văitam văitai văita văitam văitați văitau
simple perfect văitai văitași văită văitarăm văitarăți văitară
pluperfect văitasem văitaseși văitase văitaserăm văitaserăți văitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să vait să vaiți să vaite să văităm să văitați să vaite
imperative — tu — — voi —
affirmative vaită văitați
negative nu văita nu văitați

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.