strecura

Romanian

Alternative forms
  • străcura

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *extracolāre or *transcolāre, from Latin colāre, present active infinitive of colō (“filter, strain, purify”). Compare Aromanian stricor, stricurari.

Verb

a strecura (third-person singular present strecoară, past participle strecurat) 1st conj.

  1. to strain, filter, let pass
  2. to slip by or past, steal away
  3. to squeeze in, penetrate into

Conjugation
    conjugation of strecura (first conjugation, no infix)
infinitive a strecura
gerund strecurând
past participle strecurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present strecor strecori strecoară strecurăm strecurați strecoară
imperfect strecuram strecurai strecura strecuram strecurați strecurau
simple perfect strecurai strecurași strecură strecurarăm strecurarăți strecurară
pluperfect strecurasem strecuraseși strecurase strecuraserăm strecuraserăți strecuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să strecor să strecori să strecoare să strecurăm să strecurați să strecoare
imperative — tu — — voi —
affirmative strecoară strecurați
negative nu strecura nu strecurați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.