restrânge

Romanian

Etymology

re- +‎ strânge, based on French restreindre, Latin restringere.

Verb

a restrânge (third-person singular present restrânge, past participle restrâns) 3rd conj.

  1. to restrict, restrain, limit
    Synonyms: limita, mărgini

Conjugation
    conjugation of restrânge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a restrânge
gerund restrângând
past participle restrâns
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present restrâng restrângi restrânge restrângem restrângeți restrâng
imperfect restrângeam restrângeai restrângea restrângeam restrângeați restrângeau
simple perfect restrânsei restrânseși restrânse restrânserăm restrânserăți restrânseră
pluperfect restrânsesem restrânseseși restrânsese restrânseserăm restrânseserăți restrânseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să restrâng să restrângi să restrângă să restrângem să restrângeți să restrângă
imperative — tu — — voi —
affirmative restrânge restrângeți
negative nu restrânge nu restrângeți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.