mărgini
See also: margini
Romanian
Etymology
From margine.
Verb
a mărgini (third-person singular present mărginește, past participle mărginit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of mărgini (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a mărgini | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | mărginind | ||||||
| past participle | mărginit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mărginesc | mărginești | mărginește | mărginim | mărginiți | mărginesc | |
| imperfect | mărgineam | mărgineai | mărginea | mărgineam | mărgineați | mărgineau | |
| simple perfect | mărginii | mărginiși | mărgini | mărginirăm | mărginirăți | mărginiră | |
| pluperfect | mărginisem | mărginiseși | mărginise | mărginiserăm | mărginiserăți | mărginiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mărginesc | să mărginești | să mărginească | să mărginim | să mărginiți | să mărginească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mărginește | mărginiți | |||||
| negative | nu mărgini | nu mărginiți | |||||
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.