mărita

See also: marita, Marita, mãritã, and märita

Romanian

Etymology

From Latin marītāre, present active infinitive of marītō.

Verb

a mărita (third-person singular present mărită, past participle măritat) 1st conj.

  1. to marry, specifically to marry off or offer a girl in marriage; marry away
  2. (reflexive, of women) to get married

Conjugation
    conjugation of mărita (first conjugation, no infix)
infinitive a mărita
gerund măritând
past participle măritat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mărit măriți mărită mărităm măritați mărită
imperfect măritam măritai mărita măritam măritați măritau
simple perfect măritai măritași mărită măritarăm măritarăți măritară
pluperfect măritasem măritaseși măritase măritaserăm măritaserăți măritaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mărit să măriți să mărite să mărităm să măritați să mărite
imperative — tu — — voi —
affirmative mărită măritați
negative nu mărita nu măritați

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.