mărit

See also: marit, Marit, marît, mãrit, and Märit

Romanian

Pronunciation
  • IPA(key): /məˈrit/

Etymology 1

From Latin marītus.

Noun

mărit m (plural măriți)

  1. (archaic, regional) husband, married man
Declension
declension of mărit
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) mărit măritul (niște) măriți măriții
genitive/dative (unui) mărit măritului (unor) măriți măriților
vocative măritule măriților
Synonyms

Etymology 2

Verb

mărit

  1. first-person singular present indicative of mărita
  2. first-person singular present subjunctive of mărita

Etymology 3

From the past participle of mări.

Verb

mărit

  1. past participle of mări

Adjective

mărit m or n (feminine singular mărită, masculine plural măriți, feminine and neuter plural mărite)

  1. glorious, great
Declension
declension of mărit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative		 indefinite mărit mărită măriți mărite
definite măritul mărita măriții măritele
genitive/
dative		 indefinite mărit mărite măriți mărite
definite măritului măritei măriților măritelor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.