ezita

Romanian

Etymology

From French hésiter.

Verb

a ezita (third-person singular present ezită, past participle ezitat) 1st conj.

  1. to hesitate, waver
  2. to vacillate, oscillate

Conjugation
    conjugation of ezita (first conjugation, no infix)
infinitive a ezita
gerund ezitând
past participle ezitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ezit eziți ezită ezităm ezitați ezită
imperfect ezitam ezitai ezita ezitam ezitați ezitau
simple perfect ezitai ezitași ezită ezitarăm ezitarăți ezitară
pluperfect ezitasem ezitaseși ezitase ezitaserăm ezitaserăți ezitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ezit să eziți să ezite să ezităm să ezitați să ezite
imperative — tu — — voi —
affirmative ezită ezitați
negative nu ezita nu ezitați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.