cânta

See also: canta, cantá, cantà, cantâ, cântă, and çanta

Romanian

Etymology

From Latin cantāre, present active infinitive of cantō, frequentative of canō, ultimately from Proto-Indo-European *keh₂n-. Compare Aromanian cãntu, cãntari, Italian cantare.

Pronunciation
  • IPA(key): [kɨnˈta]

Verb

a cânta (third-person singular present cântă, past participle cântat) 1st conj.

  1. to sing
  2. to play (an instrument)
    Poate cânta la pian foarte bine. - He/she can play piano very well.

Conjugation
    conjugation of cânta (first conjugation, no infix)
infinitive a cânta
gerund cântând
past participle cântat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cânt cânți cântă cântăm cântați cântă
imperfect cântam cântai cânta cântam cântați cântau
simple perfect cântai cântași cântă cântarăm cântarăți cântară
pluperfect cântasem cântaseși cântase cântaserăm cântaserăți cântaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cânt să cânți să cânte să cântăm să cântați să cânte
imperative — tu — — voi —
affirmative cântă cântați
negative nu cânta nu cântați

Derived terms

See also
  • кынта (Moldavian Cyrillic spelling)
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.