etic

Voir aussi : ètic

Anglais

Étymologie

(1962) De phonetic.

Adjectif

etic \ˈɛt.ɪk\

  1. (Sciences sociales) Provenant ou appartenant à une analyse d'un système culturel d'un non-membre de cette culture.

Vocabulaire apparenté par le sens

Anagrammes

Références

  • Cet article utilise des informations de l’article du Wiktionnaire en anglais, sous licence CC-BY-SA-3.0 : etic.

Gaulois

Étymologie

Mot attesté à Alise-Sainte-Reine, à Chamalières, au Larzac, etc.[1][2].
Remonte à l’indo-européen commun *kʷe[1][2].

Conjonction de coordination

etic

  1. Et.
    etic gobedbi dugiiontiio
    et aussi les forgerons qui façonnent

Variantes

Synonymes

Références

  • [1] : Xavier Delamarre, Dictionnaire de la langue gauloise : une approche linguistique du vieux-celtique continental, préf. de Pierre-Yves Lambert, Errance, Paris, 2003, 2e éd. ISBN 2-87772-237-6 (ISSN 0982-2720), p. 166 et 167
  • [2] : Jean-Paul Savignac, Dictionnaire français-gaulois, La Différence, 2004 ISBN 978-2729115296, p. 151

Roumain

Étymologie

Du français éthique, lui même du latin ethicus.

Adjectif

Adjectif
4 formes
Singulier Pluriel
Masculin
Neutre
Féminin Masculin Féminin
Neutre
Nominatif
Accusatif
Indéfini etic etică etici etice
Défini eticul etica eticii eticele
Datif
Génitif
Indéfini etic etice etici etice
Défini eticului eticei eticilor eticelor

etic \Prononciation ?\ masculin singulier

  1. Éthique.
    • Principii etice.
      Principes éthiques.

Synonymes

Références

Cet article est issu de Wiktionary. Le texte est sous licence Creative Commons - Attribution - Sharealike. Des conditions supplémentaires peuvent s'appliquer aux fichiers multimédias.