încăpățâna

Romanian

Etymology

From în + căpățână.

Verb

a încăpățâna (third-person singular present încăpățânează, past participle încăpățânat) 1st conj.

  1. (reflexive) to be stubborn or obstinate; to persist in

Conjugation
    conjugation of încăpățâna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a încăpățâna
gerund încăpățânând
past participle încăpățânat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încăpățânez încăpățânezi încăpățânează încăpățânăm încăpățânați încăpățânează
imperfect încăpățânam încăpățânai încăpățâna încăpățânam încăpățânați încăpățânau
simple perfect încăpățânai încăpățânași încăpățână încăpățânarăm încăpățânarăți încăpățânară
pluperfect încăpățânasem încăpățânaseși încăpățânase încăpățânaserăm încăpățânaserăți încăpățânaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încăpățânez să încăpățânezi să încăpățâneze să încăpățânăm să încăpățânați să încăpățâneze
imperative — tu — — voi —
affirmative încăpățânează încăpățânați
negative nu încăpățâna nu încăpățânați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.