descurca

Romanian

Etymology

From des- +‎ încurca, or less likely from a Vulgar Latin *de-obscuricare, from Latin obscurus.

Verb

a descurca (third-person singular present descurcă, past participle descurcat) 1st conj.

  1. to unravel
  2. (figuratively) to manage, solve, clear up

Conjugation
    conjugation of descurca (first conjugation, no infix)
infinitive a descurca
gerund descurcând
past participle descurcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present descurc descurci descurcă descurcăm descurcați descurcă
imperfect descurcam descurcai descurca descurcam descurcați descurcau
simple perfect descurcai descurcași descurcă descurcarăm descurcarăți descurcară
pluperfect descurcasem descurcaseși descurcase descurcaserăm descurcaserăți descurcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să descurc să descurci să descurce să descurcăm să descurcați să descurce
imperative — tu — — voi —
affirmative descurcă descurcați
negative nu descurca nu descurcați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.