împărți

See also: imparti, impartí, and impartì

Romanian

Etymology

From Late Latin impartīre, present active infinitive of impartiō, impertiō, from Latin partiō.

Verb

a împărți (third-person singular present împarte, past participle împărțit) 4th conj.

  1. to share, apportion, assign, dole, impart
  2. to divide, split up, separate

Conjugation
    conjugation of împărți (fourth conjugation, no infix)
infinitive a împărți
gerund împărțind
past participle împărțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împărt împărți împarte împărțim împărțiți împărt
imperfect împărțeam împărțeai împărțea împărțeam împărțeați împărțeau
simple perfect împărții împărțiși împărți împărțirăm împărțirăți împărțiră
pluperfect împărțisem împărțiseși împărțise împărțiserăm împărțiserăți împărțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împărt să împărți să împartă să împărțim să împărțiți să împartă
imperative — tu — — voi —
affirmative împarte împărțiți
negative nu împărți nu împărțiți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.