despărți
Romanian
Etymology
From Latin dispartīre, present active infinitive of dispartiō.
Verb
a despărți (third-person singular present desparte, past participle despărțit) 4th conj.
- to separate, divide, disconnect
- to divorce
Conjugation
conjugation of despărți (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a despărți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | despărțind | ||||||
| past participle | despărțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | despărt | despărți | desparte | despărțim | despărțiți | despărt | |
| imperfect | despărțeam | despărțeai | despărțea | despărțeam | despărțeați | despărțeau | |
| simple perfect | despărții | despărțiși | despărți | despărțirăm | despărțirăți | despărțiră | |
| pluperfect | despărțisem | despărțiseși | despărțise | despărțiserăm | despărțiserăți | despărțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să despărt | să despărți | să despartă | să despărțim | să despărțiți | să despartă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desparte | despărțiți | |||||
| negative | nu despărți | nu despărțiți | |||||
Derived terms
Derived terms
- despărțire
- despărțit
- despărțitor
- despărțitură
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.