împlânta

See also: implanta and implantá

Romanian

Etymology

From în + Latin plantāre, present active infinitive of plantō, or from implantō. Compare Aromanian plãntu, plãntari.

Verb

a împlânta (third-person singular present împlântă, past participle împlântat) 1st conj.

  1. to stick or thrust into
  2. to plant (set or place something firmly)

Conjugation
    conjugation of împlânta (first conjugation, no infix)
infinitive a împlânta
gerund împlântând
past participle împlântat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împlânt împlânți împlântă împlântăm împlântați împlântă
imperfect împlântam împlântai împlânta împlântam împlântați împlântau
simple perfect împlântai împlântași împlântă împlântarăm împlântarăți împlântară
pluperfect împlântasem împlântaseși împlântase împlântaserăm împlântaserăți împlântaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împlânt să împlânți să împlânte să împlântăm să împlântați să împlânte
imperative — tu — — voi —
affirmative împlântă împlântați
negative nu împlânta nu împlântați

Synonyms

Derived terms
  • împlântare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.