împila

See also: impila

Romanian

Alternative forms
  • împili, încila, închila

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *impillāre, from Latin pilāre, present active infinitive of pilō (“ram down, fix firmly”).

Verb

a împila (third-person singular present împilează, past participle împilat) 1st conj.

  1. to press (down upon), step on, tamp, compress
  2. (figuratively) to oppress, suppress

Conjugation
    conjugation of împila (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a împila
gerund împilând
past participle împilat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present împilez împilezi împilează împilăm împilați împilează
imperfect împilam împilai împila împilam împilați împilau
simple perfect împilai împilași împilă împilarăm împilarăți împilară
pluperfect împilasem împilaseși împilase împilaserăm împilaserăți împilaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să împilez să împilezi să împileze să împilăm să împilați să împileze
imperative — tu — — voi —
affirmative împilează împilați
negative nu împila nu împilați

Synonyms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.