îmbrăca

See also: imbraca

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *imbrācāre, from Latin brāca (“pants, trousers”). Compare also Italian imbracare, Spanish embragar, cf. Latin brācātus.

Pronunciation
  • IPA(key): [ɨmbrəˈka]

Verb

a îmbrăca (third-person singular present îmbracă, past participle îmbrăcat) 1st conj.

  1. (transitive) to dress, to clothe
  2. (reflexive, with accusative) to dress, to get dressed

Conjugation
    conjugation of îmbrăca (first conjugation, no infix)
infinitive a îmbrăca
gerund îmbrăcând
past participle îmbrăcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmbrac îmbraci îmbracă îmbrăcăm îmbrăcați îmbracă
imperfect îmbrăcam îmbrăcai îmbrăca îmbrăcam îmbrăcați îmbrăcau
simple perfect îmbrăcai îmbrăcași îmbrăcă îmbrăcarăm îmbrăcarăți îmbrăcară
pluperfect îmbrăcasem îmbrăcaseși îmbrăcase îmbrăcaserăm îmbrăcaserăți îmbrăcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmbrac să îmbraci să îmbrace să îmbrăcăm să îmbrăcați să îmbrace
imperative — tu — — voi —
affirmative îmbracă îmbrăcați
negative nu îmbrăca nu îmbrăcați

Antonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.