supăra

Romanian

Etymology

From Latin superāre, present active infinitive of superō (“surpass, exceed; overflow”). The meaning in the Romanian arose from the idea of exceeding or going beyond what can be taken or tolerated. Compare Aromanian shupãr, shupãrari, meaning "to ridicule, make fun of". Compare also the semantic development of French outrer (“to exaggerate, outrage”), from outre (“as well as; besides; on top of”).

Verb

a supăra (third-person singular present supără, past participle supărat) 1st conj.

  1. to upset
  2. to irritate, annoy
  3. to make sad

Conjugation
    conjugation of supăra (first conjugation, no infix)
infinitive a supăra
gerund supărând
past participle supărat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present supăr superi supără supărăm supărați supără
imperfect supăram supărai supăra supăram supărați supărau
simple perfect supărai supărași supără supărarăm supărarăți supărară
pluperfect supărasem supăraseși supărase supăraserăm supăraserăți supăraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să supăr să superi să supere să supărăm să supărați să supere
imperative — tu — — voi —
affirmative supără supărați
negative nu supăra nu supărați

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.