sufla

Romanian

Etymology

From Latin sufflāre, present active infinitive of sufflō.

Verb

a sufla (third-person singular present suflă, past participle suflat) 1st conj.

  1. to blow, blow out (air)
  2. to pant
  3. to whisper
  4. (dated, popular) to breathe

Conjugation
    conjugation of sufla (first conjugation, no infix)
infinitive a sufla
gerund suflând
past participle suflat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present suflu sufli suflă suflăm suflați suflă
imperfect suflam suflai sufla suflam suflați suflau
simple perfect suflai suflași suflă suflarăm suflarăți suflară
pluperfect suflasem suflaseși suflase suflaserăm suflaserăți suflaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să suflu să sufli să sufle să suflăm să suflați să sufle
imperative — tu — — voi —
affirmative suflă suflați
negative nu sufla nu suflați

Synonyms

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.