sfânt

Romanian

Etymology

From Proto-Slavic *svętъ, ultimately from Proto-Indo-European *ḱwen- (“holy”), compare Serbo-Croatian svȇt. Influenced by the earlier form sânt, (from Latin sānctus), which it largely replaced.

Pronunciation
  • IPA(key): [sfɨnt]

Adjective

sfânt m or n (feminine singular sfântă, masculine plural sfinți, feminine and neuter plural sfinte)

  1. holy, sacred; saintly

Declension
declension of sfânt
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative		 indefinite sfânt sfântă sfinți sfinte
definite sfântul sfânta sfinții sfintele
genitive/
dative		 indefinite sfânt sfinte sfinți sfinte
definite sfântului sfintei sfinților sfintelor

Synonyms

Noun

sfânt m (plural sfinți, feminine equivalent sfântă)

  1. saint

Declension
declension of sfânt
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) sfânt sfântul (niște) sfinți sfinții
genitive/dative (unui) sfânt sfântului (unor) sfinți sfinților
vocative sfântule sfinților

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.