rugini

Romanian

Etymology

From rugină. Compare also Friulian inruzinî (“to rust”).

Verb

a rugini (third-person singular present ruginește, past participle ruginit) 4th conj.

  1. to rust
  2. to corrode

Conjugation
    conjugation of rugini (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a rugini
gerund ruginind
past participle ruginit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ruginesc ruginești ruginește ruginim ruginiți ruginesc
imperfect rugineam rugineai ruginea rugineam rugineați rugineau
simple perfect ruginii ruginiși rugini ruginirăm ruginirăți ruginiră
pluperfect ruginisem ruginiseși ruginise ruginiserăm ruginiserăți ruginiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ruginesc să ruginești să ruginească să ruginim să ruginiți să ruginească
imperative — tu — — voi —
affirmative ruginește ruginiți
negative nu rugini nu ruginiți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.