purta

See also: purtà

Ladin

Verb

purta

  1. third-person singular present indicative of purter
  2. third-person plural present indicative of purter
  3. second-person singular imperative of purter

Romanian

Etymology

From Latin portāre, present active infinitive of portō (“to carry, bring”), from Proto-Indo-European *per- (“go, traverse”). Compare Neapolitan purtà.

Pronunciation
  • IPA(key): [purˈta]

Verb

a purta (third-person singular present poartă, past participle purtat) 1st conj.

  1. to wear
  2. to carry
  3. (reflexive) to behave, comport or conduct oneself

Conjugation
    conjugation of purta (first conjugation, no infix)
infinitive a purta
gerund purtând
past participle purtat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present port porți poartă purtăm purtați poartă
imperfect purtam purtai purta purtam purtați purtau
simple perfect purtai purtași purtă purtarăm purtarăți purtară
pluperfect purtasem purtaseși purtase purtaserăm purtaserăți purtaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să port să porți să poarte să purtăm să purtați să poarte
imperative — tu — — voi —
affirmative poartă purtați
negative nu purta nu purtați

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.