obține

See also: obtine

Romanian

Etymology

Borrowed from French obtenir, Latin obtineō, with conjugation based on ține.

Verb

a obține (third-person singular present obține, past participle obținut) 3rd conj.

  1. to obtain

Conjugation
    conjugation of obține (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a obține
gerund obținând
past participle obținut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present obțin obții obține obținem obțineți obțin
imperfect obțineam obțineai obținea obțineam obțineați obțineau
simple perfect obținui obținuși obținu obținurăm obținurăți obținură
pluperfect obținusem obținuseși obținuse obținuserăm obținuserăți obținuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să obțin să obții să obțină să obținem să obțineți să obțină
imperative — tu — — voi —
affirmative obține obțineți
negative nu obține nu obțineți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.