căpăta

See also: capata

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin capitāre, from Latin caput. Compare Italian capitare; compare also Albanian kaptoj.

Verb

a căpăta (third-person singular present capătă, past participle căpătat) 1st conj.

  1. to obtain, acquire, get, earn
  2. to receive, get as a present

Conjugation
    conjugation of căpăta (first conjugation, no infix)
infinitive a căpăta
gerund căpătând
past participle căpătat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present capăt capeți capătă căpătăm căpătați capătă
imperfect căpătam căpătai căpăta căpătam căpătați căpătau
simple perfect căpătai căpătași căpătă căpătarăm căpătarăți căpătară
pluperfect căpătasem căpătaseși căpătase căpătaserăm căpătaserăți căpătaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să capăt să capeți să capete să căpătăm să căpătați să capete
imperative — tu — — voi —
affirmative capătă căpătați
negative nu căpăta nu căpătați

Synonyms

Derived terms
  • căpătare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.