mânea

See also: manea

Romanian

Etymology

From Latin manēre, present active infinitive of maneō, from Proto-Indo-European *men- (“to stay, stand still”).

Verb

a mânea (third-person singular present mâne, past participle mas) 2nd conj.

  1. (popular) to spend the night, take shelter (for the night), put up

Conjugation
    conjugation of mânea (second conjugation, past participle in -s)
infinitive a mânea
gerund mânând
past participle mas
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mân mâi mâne mânem mâneți mân
imperfect mâneam mâneai mânea mâneam mâneați mâneau
simple perfect măsei măseși mase maserăm maserăți maseră
pluperfect măsesem măseseși măsese măseserăm măseserăți măseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mân să mâi să mână să mânem să mâneți să mână
imperative — tu — — voi —
affirmative mâi mâneți
negative nu mânea nu mâneți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.