căsca

See also: casca, Casca, cascà, cascá, and Cásca

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *cascō, from Ancient Greek χάσκω (kháskō, “I yawn, gape”). Compare Aromanian hascu, cascu, Sardinian cascare, cascai.

Verb

a căsca (third-person singular present cască, past participle căscat) 1st conj.

  1. to yawn

Conjugation
    conjugation of căsca (first conjugation, no infix)
infinitive a căsca
gerund căscând
past participle căscat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present casc caști cască căscăm căscați cască
imperfect căscam căscai căsca căscam căscați căscau
simple perfect căscai căscași căscă căscarăm căscarăți căscară
pluperfect căscasem căscaseși căscase căscaserăm căscaserăți căscaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să casc să caști să caște să căscăm să căscați să caște
imperative — tu — — voi —
affirmative cască căscați
negative nu căsca nu căscați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.