curăța

See also: curata, curatã, and čurata

Romanian

Etymology

From curat (“clean”), from cura, from Latin cūrāre, present active infinitive of cūrō (“take care”).

Verb

a curăța (third-person singular present curăță, past participle curățat) 1st conj.

  1. to clean

Conjugation
    conjugation of curăța (first conjugation, no infix)
infinitive a curăța
gerund curățând
past participle curățat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present curăț curăți curăță curățăm curățați curăță
imperfect curățam curățai curăța curățam curățați curățau
simple perfect curățai curățași curăță curățarăm curățarăți curățară
pluperfect curățasem curățaseși curățase curățaserăm curățaserăți curățaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să curăț să curăți să curățe să curățăm să curățați să curățe
imperative — tu — — voi —
affirmative curăță curățați
negative nu curăța nu curățați

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.