boci
See also: bo çi
Romanian
Etymology
From boace or from a Vulgar Latin root *vōcīre, from alteration of *vōceāre, from Latin vōx, possibly influenced by vagīre. Compare Aromanian butsescu, butsiri; cf. also Italian bociare, Spanish vocear.
Verb
a boci (third-person singular present bocește, past participle bocit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of boci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a boci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | bocind | ||||||
| past participle | bocit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | bocesc | bocești | bocește | bocim | bociți | bocesc | |
| imperfect | boceam | boceai | bocea | boceam | boceați | boceau | |
| simple perfect | bocii | bociși | boci | bocirăm | bocirăți | bociră | |
| pluperfect | bocisem | bociseși | bocise | bociserăm | bociserăți | bociseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să bocesc | să bocești | să bocească | să bocim | să bociți | să bocească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | bocește | bociți | |||||
| negative | nu boci | nu bociți | |||||
Synonyms
- deplânge, jelui
Derived terms
- bocire
- bocitoare
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.