aține

See also: atine and atiné

Romanian

Alternative forms
  • aținea

Etymology

From the variant form aținea, from Vulgar Latin *attenēre, from Latin attinēre, present active infinitive of attineō.

Verb

a aține (third-person singular present aține, past participle aținut) 3rd conj.

  1. to lie in wait for someone by following them closely; lurk behind someone; stalk
  2. to be ready to catch or ambush someone (who is trying to escape)

Conjugation
    conjugation of aține (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a aține
gerund aținând
past participle aținut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ațin ații aține aținem ațineți ațin
imperfect ațineam ațineai aținea ațineam ațineați ațineau
simple perfect aținui aținuși aținu aținurăm aținurăți aținură
pluperfect aținusem aținuseși aținuse aținuserăm aținuserăți aținuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ațin să ații să ațină să aținem să ațineți să ațină
imperative — tu — — voi —
affirmative aține ațineți
negative nu aține nu ațineți

Derived terms
  • aținere

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.