apune

Romanian

Etymology

From Latin appōnere, present active infinitive of appōnō.

Verb

a apune (third-person singular present apune, past participle apus) 3rd conj.

  1. to fade, decline
  2. (of a heavenly body) to set
  3. (figuratively) to die
Conjugation
    conjugation of apune (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a apune
gerund apunând
past participle apus
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present apun apui apune apunem apuneți apun
imperfect apuneam apuneai apunea apuneam apuneați apuneau
simple perfect apusei apuseși apuse apuserăm apuserăți apuseră
pluperfect apusesem apuseseși apusese apuseserăm apuseserăți apuseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să apun să apui să apună să apunem să apuneți să apună
imperative — tu — — voi —
affirmative apune apuneți
negative nu apune nu apuneți

Synonyms

Antonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.