răsări

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *resalīre, present active infinitive of *resaliō, from Latin re + saliō. Equivalent to ră- +‎ sări. Compare Italian risalire, Spanish resalir, Portuguese resair, Aromanian arsar, arsãrire.

Verb

a răsări (third-person singular present răsare, past participle răsărit) 4th conj.

  1. to rise, arise, spring, sprout
  2. to appear, turn up
  3. (of the sun) to rise

Conjugation
    conjugation of răsări (fourth conjugation, no infix)
infinitive a răsări
gerund răsărind
past participle răsărit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răsar răsari răsare răsărim răsăriți răsar
imperfect răsăream răsăreai răsărea răsăream răsăreați răsăreau
simple perfect răsării răsăriși răsări răsărirăm răsărirăți răsăriră
pluperfect răsărisem răsăriseși răsărise răsăriserăm răsăriserăți răsăriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răsar să răsari să răsară să răsărim să răsăriți să răsară
imperative — tu — — voi —
affirmative răsari răsăriți
negative nu răsări nu răsăriți

Synonyms

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.