afâna

See also: afana, afaná, and afana-

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *affēnāre, from Latin fēnum. Compare French faner, from Vulgar Latin *fenāre.

Verb

a afâna (third-person singular present afânează, past participle afânat) 1st conj.

  1. to loosen, soften, or make a granular material less compact or dense, as with hay

Conjugation
    conjugation of afâna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a afâna
gerund afânând
past participle afânat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present afânez afânezi afânează afânăm afânați afânează
imperfect afânam afânai afâna afânam afânați afânau
simple perfect afânai afânași afână afânarăm afânarăți afânară
pluperfect afânasem afânaseși afânase afânaserăm afânaserăți afânaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să afânez să afânezi să afâneze să afânăm să afânați să afâneze
imperative — tu — — voi —
affirmative afânează afânați
negative nu afâna nu afânați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.