rădăcină

Roumain

Étymologie

Du latin radicina, avec une influence du français pour certains sens.

Nom commun

féminin Singulier Pluriel
casnon articuléarticulénon articuléarticulé
Nominatif
Accusatif
rădăcină rădăcina rădăcini rădăcinile
Datif
Génitif
rădăcini rădăcinii rădăcini rădăcinilor
Vocatif rădăcino rădăcinilor

rădăcină \rə.dəˈʧi.nə\ féminin

  1. (Botanique) Partie souterraine d’'une plante, racine.
  2. (Anatomie) Partie d’un organe, d’une tumeur, qui le rattache aux tissus, racine.
  3. (Par analogie) Partie inférieure d’un mur, d’une montagne, racine, fondation, socle.
  4. (Mathématiques) Valeur inconnue dans une équation, racine.
  5. (Linguistique) Élément irréductible d’un mot commun à tous les mots d’une famille, racine.

Synonymes

Anatomie

  • țâțână

Mathématiques

Linguistique

Dérivés

  • curma răul din rădăcină (extirper le mal à la racine)
  • prinde rădăcină (prendre racine)
  • rădăcină cubică (racine cubique)
  • rădăcină nasului (arête du nez)
  • rădăcină pătrată (racine carrée)
  • rădăcină vieții (ginseng)

Voir aussi

  • rădăcină sur l’encyclopédie Wikipédia (en roumain) 

Références

Cet article est issu de Wiktionary. Le texte est sous licence Creative Commons - Attribution - Sharealike. Des conditions supplémentaires peuvent s'appliquer aux fichiers multimédias.