marmură

Roumain

Étymologie

Du latin marmor marmoris.

Nom commun

féminin Singulier Pluriel
casnon articuléarticulénon articuléarticulé
Nominatif
Accusatif
marmură marmura marmure marmurele
Datif
Génitif
marmure marmurei marmure marmurelor
Vocatif marmuro marmurelor
féminin Singulier Pluriel
casnon articuléarticulénon articuléarticulé
Nominatif
Accusatif
marmură marmura marmuri marmurile
Datif
Génitif
marmuri marmurii marmuri marmurilor
Vocatif marmuro marmurilor

marmură \Prononciation ?\ roumain

  1. (Géologie) Roche calcaire métamorphique, marbre.
  2. (Sculpture) Bloc de cette matière utilisé en construction ou en sculpture, marbre.
  3. (Sculpture) Sculpture réalisée dans cette matière, marbre.

Variantes

Dérivés

  • fi de marmură (être de marbre)
  • fi rece ca marmură (être froid comme le marbre)
  • înmărmuri (figer)
  • mărmuri (figer)
  • mărmuriu (marmoréen)
  • rămâne de marmură (rester de marbre)

Voir aussi

  • marmură sur l’encyclopédie Wikipédia (en roumain) 

Références

Cet article est issu de Wiktionary. Le texte est sous licence Creative Commons - Attribution - Sharealike. Des conditions supplémentaires peuvent s'appliquer aux fichiers multimédias.