ținut

Romanian

Etymology

Past participle of ține. Compare Italian tenuto, French tenu, Catalan tingut.

Pronunciation
  • IPA(key): /t͡siˈnut/

Verb

ținut

  1. past participle of ține held, kept

Declension
declension of ținut
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative		 indefinite ținut ținută ținuți ținute
definite ținutul ținuta ținuții ținutele
genitive/
dative		 indefinite ținut ținute ținuți ținute
definite ținutului ținutei ținuților ținutelor

Adjective

ținut m or n (feminine singular ținută, masculine plural ținuți, feminine and neuter plural ținute)

  1. held, kept
  2. bound, obliged

Derived terms

Noun

ținut n (plural ținuturi)

  1. territory, realm
  2. region, part
  3. province

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.