ști

See also: sti, -sti, 'sti, and STI

Romanian

Etymology

From Latin scīre, present active infinitive of sciō, from Proto-Italic *skijō, from Proto-Indo-European *skey- (“to distinguish, to dissect”).

Pronunciation
  • IPA(key): [ʃti]

Verb

a ști (third-person singular present știe, past participle știut) 4th conj.

  1. to know (generally said of facts)
  2. (reflexive) to be known

Conjugation
    conjugation of ști (fourth conjugation, no infix)
infinitive a ști
gerund știind
past participle știut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present știu știi știe știm știți știu
imperfect știam știai știa știam știați știau
simple perfect știui știuși știu știurăm știurăți știură
pluperfect știusem știuseși știuse știuserăm știuserăți știuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să știu să știi să știe să știm să știți să știe
imperative — tu — — voi —
affirmative știe știți
negative nu ști nu știți

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.