învia

See also: invia

Romanian

Alternative forms
  • învie (obsolete)

Etymology

From în + viu or more likely a variant of via, from Latin vīvere, present active infinitive of vīvō (with a change in conjugation from the older form învie). A less likely origin is Vulgar Latin root *invīvāre or *invīvere. Compare Aromanian anyedz, anyeari.

Verb

a învia (third-person singular present învie or înviază, past participle înviat) 1st conj.

  1. to resurrect, revive, raise or awaken from the dead

Conjugation
    conjugation of învia (first conjugation, no infix)
infinitive a învia
gerund înviind
past participle înviat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învii învii învie înviem înviați învie
imperfect înviam înviai învia înviam înviați înviau
simple perfect înviai înviași învie înviarăm înviarăți înviară
pluperfect înviasem înviaseși înviase înviaserăm înviaserăți înviaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învii să învii să învie să înviem să înviați să învie
imperative — tu — — voi —
affirmative învie înviați
negative nu învia nu înviați
    conjugation of învia (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a învia
gerund înviind
past participle înviat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înviez înviezi înviază înviem înviați înviază
imperfect înviam înviai învia înviam înviați înviau
simple perfect înviai înviași învie înviarăm înviarăți înviară
pluperfect înviasem înviaseși înviase înviaserăm înviaserăți înviaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înviez să înviezi să învieze să înviem să înviați să învieze
imperative — tu — — voi —
affirmative înviază înviați
negative nu învia nu înviați

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.