întinde

Romanian

Etymology

From Latin intendere, present active infinitive of intendō, or possibly în + tinde.

Verb

a întinde (third-person singular present întinde, past participle întins) 3rd conj.

  1. to stretch, lengthen
  2. to spread out, lengthen out, stretch out, widen
  3. (reflexive) to stretch oneself; also, to lie down

Conjugation
    conjugation of întinde (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a întinde
gerund întinzând
past participle întins
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present întind întinzi întinde întindem întindeți întind
imperfect întindeam întindeai întindea întindeam întindeați întindeau
simple perfect întinsei întinseși întinse întinserăm întinserăți întinseră
pluperfect întinsesem întinseseși întinsese întinseserăm întinseserăți întinseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să întind să întinzi să întindă să întindem să întindeți să întindă
imperative — tu — — voi —
affirmative întinde întindeți
negative nu întinde nu întindeți

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.