întina
See also: înțina
Romanian
Etymology
From tină.
Verb
a întina (third-person singular present întinează, past participle întinat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of întina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a întina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întinând | ||||||
| past participle | întinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întinez | întinezi | întinează | întinăm | întinați | întinează | |
| imperfect | întinam | întinai | întina | întinam | întinați | întinau | |
| simple perfect | întinai | întinași | întină | întinarăm | întinarăți | întinară | |
| pluperfect | întinasem | întinaseși | întinase | întinaserăm | întinaserăți | întinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întinez | să întinezi | să întineze | să întinăm | să întinați | să întineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întinează | întinați | |||||
| negative | nu întina | nu întinați | |||||
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.