însuși

Romanian

Etymology 1

From îns(ul) + -și (see își).

Pronoun

însuși m (feminine însăși, masculine plural înșiși, feminine plural însele)

  1. himself, itself
    el însuși ― he himself

Etymology 2

From the above, partly based on a translation of French approprier

Verb

a însuși (third-person singular present însușește, past participle însușit) 4th conj.

  1. to appropriate
  2. (figuratively) to assimilate
  3. (figuratively) to assume; take on; adopt
  4. (figuratively) to get the hang of; master
Conjugation
    conjugation of însuși (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a însuși
gerund însușind
past participle însușit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present însușesc însușești însușește însușim însușiți însușesc
imperfect însușeam însușeai însușea însușeam însușeați însușeau
simple perfect însușii însușiși însuși însușirăm însușirăți însușiră
pluperfect însușisem însușiseși însușise însușiserăm însușiserăți însușiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să însușesc să însușești să însușească să însușim să însușiți să însușească
imperative — tu — — voi —
affirmative însușește însușiți
negative nu însuși nu însușiți
Derived terms
See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.