îngemăna
Romanian
Etymology
From Latin ingemināre, present active infinitive of ingeminō.
Verb
a îngemăna (third-person singular present îngeamănă, past participle îngemănat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of îngemăna (first conjugation, no infix)
| infinitive | a îngemăna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îngemănând | ||||||
| past participle | îngemănat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îngemăn | îngemeni | îngeamănă | îngemănăm | îngemănați | îngeamănă | |
| imperfect | îngemănam | îngemănai | îngemăna | îngemănam | îngemănați | îngemănau | |
| simple perfect | îngemănai | îngemănași | îngemănă | îngemănarăm | îngemănarăți | îngemănară | |
| pluperfect | îngemănasem | îngemănaseși | îngemănase | îngemănaserăm | îngemănaserăți | îngemănaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îngemăn | să îngemeni | să îngemene | să îngemănăm | să îngemănați | să îngemene | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îngeamănă | îngemănați | |||||
| negative | nu îngemăna | nu îngemănați | |||||
or alternative conjugation with -ez
conjugation of îngemăna (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a îngemăna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îngemănând | ||||||
| past participle | îngemănat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îngemănez | îngemănezi | îngemănează | îngemănăm | îngemănați | îngemănează | |
| imperfect | îngemănam | îngemănai | îngemăna | îngemănam | îngemănați | îngemănau | |
| simple perfect | îngemănai | îngemănași | îngemănă | îngemănarăm | îngemănarăți | îngemănară | |
| pluperfect | îngemănasem | îngemănaseși | îngemănase | îngemănaserăm | îngemănaserăți | îngemănaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îngemănez | să îngemănezi | să îngemăneze | să îngemănăm | să îngemănați | să îngemăneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îngemănează | îngemănați | |||||
| negative | nu îngemăna | nu îngemănați | |||||
Derived terms
- îngemănare
Related terms
- geamăn
- gemăna
This article is issued from
Wiktionary.
The text is licensed under Creative
Commons - Attribution - Sharealike.
Additional terms may apply for the media files.