îndupleca

Romanian

Alternative forms
  • dupleca (archaic)

Etymology

From an earlier, now archaic dupleca, from Latin duplicāre, present active infinitive of duplicō. Compare Aromanian ndpulic, nduplicari. Doublet of the borrowing duplica.

Verb

a îndupleca (third-person singular present înduplecă, past participle înduplecat) 1st conj.

  1. to fold, yield, give in, cede, relent
  2. to determine, persuade, cause

Conjugation
    conjugation of îndupleca (first conjugation, no infix)
infinitive a îndupleca
gerund înduplecând
past participle înduplecat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înduplec îndupleci înduplecă înduplecăm înduplecați înduplecă
imperfect înduplecam înduplecai îndupleca înduplecam înduplecați înduplecau
simple perfect înduplecai înduplecași înduplecă înduplecarăm înduplecarăți înduplecară
pluperfect înduplecasem înduplecaseși înduplecase înduplecaserăm înduplecaserăți înduplecaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înduplec să îndupleci să înduplece să înduplecăm să înduplecați să înduplece
imperative — tu — — voi —
affirmative înduplecă înduplecați
negative nu îndupleca nu înduplecați

Derived terms
  • înduplecare
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.