încununa

Romanian

Etymology

în- +‎ cunună, cf. cununa, also încorona. Compare Aromanian ncurun, ncurunari.

Verb

a încununa (third-person singular present încunună, past participle încununat) 1st conj.

  1. to crown

Conjugation
    conjugation of încununa (first conjugation, no infix)
infinitive a încununa
gerund încununând
past participle încununat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încunun încununi încunună încununăm încununați încunună
imperfect încununam încununai încununa încununam încununați încununau
simple perfect încununai încununași încunună încununarăm încununarăți încununară
pluperfect încununasem încununaseși încununase încununaserăm încununaserăți încununaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încunun să încununi să încunune să încununăm să încununați să încunune
imperative — tu — — voi —
affirmative încunună încununați
negative nu încununa nu încununați

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.