încrunta

Romanian

Etymology

From crunta (“to frown”) (with the prefix în-), from Latin cruentāre, present active infinitive of cruentō (“make bloody”). Compare Aromanian ncruntu, ncruntari (“to bleed”).

Verb

a încrunta (third-person singular present încruntă, past participle încruntat) 1st conj.

  1. to frown, scowl
  2. to knit one's brows
  3. to fill with blood, to blush

Conjugation
    conjugation of încrunta (first conjugation, no infix)
infinitive a încrunta
gerund încruntând
past participle încruntat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încrunt încrunți încruntă încruntăm încruntați încruntă
imperfect încruntam încruntai încrunta încruntam încruntați încruntau
simple perfect încruntai încruntași încruntă încruntarăm încruntarăți încruntară
pluperfect încruntasem încruntaseși încruntase încruntaserăm încruntaserăți încruntaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încrunt să încrunți să încrunte să încruntăm să încruntați să încrunte
imperative — tu — — voi —
affirmative încruntă încruntați
negative nu încrunta nu încruntați

Derived terms
  • încruntare
  • descrunta
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.