împovăra

Romanian

Etymology

From povară.

Verb

a împovăra (third-person singular present împovărează, past participle împovărat) 1st conj.

to burden or burden with
to load or load with
to lade
to overwhelm with

Conjugation

conjugation of împovăra (first conjugation, -ez- infix)

number		singular			plural
infinitive			a împovăra
gerund			împovărând
past participle			împovărat
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	împovărez	împovărezi	împovărează	împovărăm	împovărați	împovărează
	imperfect	împovăram	împovărai	împovăra	împovăram	împovărați	împovărau
	simple perfect	împovărai	împovărași	împovără	împovărarăm	împovărarăți	împovărară
	pluperfect	împovărasem	împovăraseși	împovărase	împovăraserăm	împovăraserăți	împovăraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
subjunctive	present	să împovărez	să împovărezi	să împovăreze	să împovărăm	să împovărați	să împovăreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		împovărează			împovărați
	negative		nu împovăra			nu împovărați

Synonyms

(burden): însărcina, îngreuna
(load): încărca

This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.